Suflet pereche

Te-ai intrebat vreodata cum arata sufletul pereche? In inchipuirea mea si ceea ce vad prin jurul meu, sufletul pereche este o jumatate din tine, legatura dintre Yin si Yang, bine si rau. Sufletele pereche au aceeasi expresie a fetei, acelasi format al ochilor, acelasi contrur al buzelor, mainile sunt usor conturate sa le cuprinda numai bine pe ale celuilalt. Dar oare se pune daca sufletul pereche este acea persoana cu care iti imparti fiecare gand, care nu ii poti ascunde nimic, care te face sa te simti bine asa cum esti, sa uiti de complexe, necazuri sau greutati? O persoana calma sau energica, ce iti completeaza numai bine caracterul? Cand esti jos sa faca tot posibilul sa te aduca pe linia de plutire indiferent cat de bufon ar parea, persoana care te face sa razi mereu si sa nu il intereseze de cei din jur ci doar de persoana ta? Persoana alturi de care simti caldura paterna doar ca este vorba de persoana care poate iti vei petrece tot restul vietii?

Iar notiunea de suflete pereche pana cand ar trebui sa functioneze? Are o garantie? Expira? Vreau sa stiu si eu de unde o pot cumpara, manual cu instructiuni de folosire, pot gasi asa ceva? As mai vrea si un dram de dragoste presarat cu fericire. Oare cer prea mult? Probabil ca da...atunci cand mintea pune stapanire pe inima, totul incepe sa nu mai fie asa roz, parca nu iti convine mai nimic, si nimic nu te mai multumeste.Totul devine prea rational.

 Cum se numeste atunci cand doi oameni se inteleg din priviri? Cand stiu amandoi ca ceva este in neregula sau ca ceva este bine cu celalat? Cand simt dorinta celuilalt de o mangaiere, o imbratisare, de un sarut, de o vorba buna, cand sa insiste sau cand sa stea retras? Asta cum se mai numeste? Functioneaza pe baza aceleiasi formule ca si in cazul sufletului pereche?

Stau acum si pe vreme ce scriu ma gandesc....cum sa cer eu un baiat blond cu ochi albastrii? Cum poate fi el sufletul meu pereche cand eu am ochi caprui si sunt satena? Hmmm....cum functioneaza magia asta...pentru ca sincera sa fiu, vreau sa aflu....daca ar fi sa vreau ceva mi-ar trebui pe putin 5 baieti adunati sa imi placa in totalitate un om, pentru ca de fiecare data trebuie sa fie ceva, este imposibil sa nu observ eu un mic defect....de parca eu as fi perfecta.

 Ma astept sa fie totul simplu cand pana la urma urmei singura care complica lucrurile nu este nimeni alta decat eu. Eu sunt cea care impune anumite standarde, reguli, bariere, granite, limite, spune-le cum vrei. Eu cunt cea care orice varsta as avea inca ma sperie infatisarea unui baiat insa ma atrage un borcan plin de fursecuri. Inca mai traiesc in lumea mea minunata si roz, in care mami este protectoarea mea, punctul meu de sprijin si locul de refugiu atunci cand ceva nu merge bine. Singurele dati in care trebuie sa ies din globul meu si sa dau nas in nas cu realitatea este atunci cand ma duc la munca si in ziua de salariu cand trebuie sa impart banii.

Pana atunci raman cu aceleasi intrebari si multe altele....Oare singura solutie este sa astept? Oare timpul o sa le rezolve pe toate? Oare totul se va sfarsi pana la urma intr-un happy end?