Mai exista dragostea adevarata?

Mai exista oare acea dragoste adevarata din basmele cu zane si feti frumosi care ni le spuneau parintii inainte. la culcare? A existat, exista sau va exista oare dragoste la prima vedere? Unde poti sa iubesti neconditionat, unde banii, casa, masina, daca esti acceptat de parintii lui sau ai tai il accepta pe el asa cum este "bogat" sau "sarac lipit panatului" nu conteaza? 

De multe ori stau si ma gandesc cum de nu intalnesc si eu un tip pe strada in graba mea spre munca, sau cand ies cu pisica AKA catelul in parc, sau pur si simplu cand ma duc la cumparaturi. Am avut uimirea acum ceva ani sa fiu abordata de un baiat, in timp ce ma duceam sa imi fac analizele. Am fost uimita ca nu a avut o abordare de santier gen "pisi, pisi", "buna, vrei o guma" sau "crezi in dragoste la prima vedere?sau trebuie sa mai trec inca o data prin fata ta?". Binenteles ca a fost o conversatie ceva mai constipata deoarece nu mi se mai intamplase asa ceva niciodata si in mintea mea se desfasurau fel de fel de scenarii. E student, nu are bani, nu are casa, sta cu chirie, nu am nici un viitor cu el. Ce o sa zica mama? O sa il placa? Ce ma fac daca nu il place? Tipul nici nu apucase sa isi termine bine intentiile ca eu ma si vedeam cu o puzderie de copii, fara bani si cu grija zilei de maine ca nu o sa am cu ce sa ii cresc, cu ce sa ii hranesc unde o sa ii culc, ca o sa stau cu chirie toata viata mea si o sa fie o viata de toata "frumusetea".
Nu stiu, dar parca este mult mai usor in filme.Ea il intalneste pe el intamplator pe strada, se ciocnesc in graba lor spre a ajunge undeva, ea grabita sa ajunga la munca el grabit sa ajunga la o intrunire sau pur si simplu sa isi cumpere cafeaua matinala din coltul strazii. Dau unul peste altul, se enerveaza, isi aduna gandurile si in momentul in care isi intalnesc privirile..."pac"...scanteia. Si de acolo curge un intreg scenariu, binenteles ca nu ma refer la filmele indiene in care ea fuge , el fuge dupa ea, iubire interzia, lupte, certuri, ea se impiedica si in sfarsit el ajunge mai mult mort decat viu la ea. Ma refer la filmele noastre mai omenesti , americane, de 1 ora - 1 ora si ceva in care ii privesti pe tot parcursul filmului cum se trezesc dimineata, isi beau cafelutza impreuna, poate i-o duce chiar el la pat. Cum el se trezeste din somn sau nu doarme doar sa o priveasca pe ea cum doarme, sa ii admire naturaletea si somnul linistit. Cum amandoi pleaca impreuna spre munca, luand aceeasi masina. Cum nu uita sa isi impartaseasca momentele de iubire si cum nu uita sa isi spuna "Te iubesc" in fiecare zi, indiferent daca el i-a dus sau nu flori, sau daca s-a coportat frumos sau de avea au avut o cearta. Te induiosezi, traiesti actiunea odata cu personajul principal, te indragostesti odata cu ea, te trec fiorii dragostei odata cu ea, suferi alaturi de ea si te bucuri cand filmul se termina intr-un happy end cu ei doi casatoriti !
Binenteles ca sunt scene frumoase, dar pacat ca de astfel de momente nu poti avea parte si nu te poti bucura si in viata reala.
Iubirea de pe internet este cu doua fete, sunt multe reclame in care iti poti da si singur seama de efectele internetului, cum ca dupa un monitor putem fi oricine, Brad Pitt, Angelina Jolie sau Mikey Mouse. Am incercat si varianta asta deoarece consider ca nimeni nu va putea sa ma abordeze pe stranda, ar putea fi mai usor sa fii abordat pe internet. Puteti face schimb de poze, cu toate ca nici acestea nu pot fi reale, dar pleci totusi cu o mica incredere ca totusi, totul va fi bine. Din conversatiile avute poti sa iti dai seama de caracterul lui, cum gandeste si ce vrea de la tine.
Cu toate astea pot spune ca am esuat de doua ori in "dragostea de pe internet", nu stiu ce a fost in capul meu dar dupa doi ani petrecuti cu fiecare bucata in parte, mi-am dat seama ca nu am nimic in comun cu ei si nici ca as fi avut vreodata iar tot ce ne-a tinut atat de mult unul langa altul a fost acea dragoste naiva si cum ca "lasa dom-le ca e un baiat de treaba, decat singura, mai bine asa".
Totusi asta nu inseamna relatie, asta inseamna amagire. Singurica fiind acum si in stadiul de vulnerabilitate, am ajuns din nou sa cred, din cand in cand, ca Fat Frumos e undeva acolo pe un cal alb si ma asteapta sa fiu pregatita sa il vad. Adica , nu stiu, eu intotdeauna am mers pe premisa " Dumnezeu iti arata mai intai partile urate si dure ale vietii, ca atunci cand vor veni cele frumoase sa poti si sa stii intadevar sa le pretuiesti si sa te bucuri pe deplin de ele."
Si ca sa revin la intrebarile din deschiderea postarii, dragostea adevarata exista, exista si Feti Frumosi, exista si Zane dar asta doar daca lasam la o parte rautatile unul fata de celalalt, invidia, pesimismul si negativismul ce ne inconjoara si incepem sa vedem fata frumoasa a vietii si sa reusim sa fim optimisti si sa vedem ce este frumos in cel de langa noi nu doar ca "Aaaah, este urat/a","Aaaaah, este gras/a", poate in spatele acestei imagini se ascunde un suflet bun si cald. " Nu judeca niciodata catile dupa coperta, comoara se afla inauntrul lor, citeste si vei descoperi adevarata valoare" imi spunea deseori profesoara mea de romana si am ajuns sa constat ca este adevarat.
In speranta ca nu sunt singura care gandeste asa imi pot incheia "pledoaria" cu un frumos citat : "Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic." Mahatma Gandhi