Persoana din oglinda

Astazi ca in fiecare dimineata, am ajuns la munca undeva pe la ora 9, am dat drumul la calculator si m-am apucat sa scriu ....initial ce avea sa fie o scurta scrisorica, am vrut sa fie ceva scurt si la obiect dar s-a dovedit a fi un intreg referat, ceea ce nu ma asteptam sa fac.

Dupa ce am terminat de redactat m-am gandit sa dau un mic Google cu motor de cautare "Mai exista dragostea adevarata?", nu mare mi-a fost mirarea ca nu am fost singura care si-a pus intrebarea asta. Mi-am facut curaj, am selectat un blog si am inceput sa citesc. Cuprindea povesti de dragoste realizate, gandurile unei doamne de 34 de ani care isi regasise iubirea dupa 10 ani de la prima privire, ce spunea ca tot ce trebuie sa faci pentru a intalni "dragostea adevarata" este sa ai rabdare si sa stii sa astepti pentru ca viata te incearca si nu uita niciodata sa speri.

Aruncandu-mi privirea asupra titlurilor am remarcat un articol foarte interesant " De ce trebuie sa intrebi tot timpul 'De ce'?" Am stat si am citit fiecare cuvintel si am ramas impresionata. Am avut impresia ca articolul mi se adreseaza. Tot timpul am avut frustrari, am considerat ca sunt urata, ca sunt grasa, ca am fundul mare, ca am burta sau ca port ochelari. Oricat de slaba as fi fost m-am considerat grasa, stiu ca se numeste anorexie, dar spre deosebire de persoanele cu problema in cauza, am incercat sa ma infometez, sa tin cure si fel de fel de metode, dar am sfarsit in a tremura si in a nu ma putea tine pe picioare. Am renuntat in timp in a mai face lucruri stupide ca acestea, mi-am reluat vechile obiceiuri si mi-am amintit ca niciodata nu am fost mai slaba si nici mai grasa de atat cat sunt. Am acceptat ca sunt o persoana bine cladita conform inaltimii mele dar unele complexe inca exista. Probabil si de unde am avut o copilarie putin traumatizanta in care baietii faceau glume la adresa mea cum ca as fi "aragazu cu patru ochi" sau stiti cum e cand pisica nu ajunge la branza, se'mpute .

Constat ca tot ce vedem in oglinda este strict superficial. Intr-adevar, sunt constienta ca persoanele care nu au fost inzestrate de la mama natura cu un corp tras ca prin inel si nici 90-60-90 au frustrari si considera ca trebuie sa se ridice la inaltimea fetelor de pe copertile revistelor pentru a fi placute. 

Vad zi de zi pe strada fete imbracate din ce in ce mai vulgar, fustita se scurteaza de la an la an iar pantalonasii scurti ajung sa fie mai mult bikini decat pantaloni.
Unde sunt vremurile trecute unde un pantalonas pana putin sub genunchi si un maieuas sau un tricou mai largut si cu niste sandalute erau considerate o tinuta casual si eleganta?

Unde sunt barbatii care prefera femeile desptepte in locul celor care arata bine si doar atat? Chiar valoarea sufleteasca nu mai are nici un pret? Femeile au ajuns pur si simplu niste obiecte? Suntem etalate in vitrina, defilam pe un podium, suntem masurate, apreciate sau nu si remarcate doar daca aratam dupa un anumit tipar.
Sa fim realiste, fiecare femei are probleme cu birtica, cu celulita, cu cosurile, cearcanele si ridurile, singurul avantaj al vedetelor este un fotograf profesionist care se pricepe sa faca modificari ale formelor intr-un asa zis program nimit Photoshop. Zic sincer ca am incercat si eu, dar nu m-a ajutat sa ma simt mai bine. Stiu care este imaginea originala si stiu ca nu ma ajuta cu nimic o fotografie modficata in calculator.

Odata cu aparitia lanturilor Fast-Food si cu subtierea stratului de ozon, in atmosfera au avut si inca au loc reactii destul de neplacute pentru om. Fructele si legumele nu mai sunt ce erau odata, mancarurile au tot felul de chimicale. Nici nu stii ce sa mananci ca sa fii sanatos si sa nu devii o persoana tanara captiv intr-un corp supraponderal. Apare imbatranirea prematura si cresterea excesiva. Putem da vina pe orice si oricine pentru cum aratam si cum gandim, dar ce-i drept mai trebuie sa avem si noi grija ce punem pe masa si ce mancam. Stiu ca multe dintre noi merg pe premisa "cine ma place, ma place asa cum sunt si cu bune si cu rele si stiu ca nu doar aspectul fizic este esentialul" dar nu putem sa ne asteptam ca mersul,, somnul, vorbitul si poate doamne doamne o sa ne ajute sa ne pastram subtirele si sanatoase. Schimbarea trebuie sa vina si din interior.

Si totusi, de ce trebuie sa asteptam sa trecem de varsta a doua ca sa putem sa ne acceptam asa cum suntem? Cum putem sa ne acceptam atunci cand incep sa avem riduri, cearcane, griji si multe fire de par albe iar cand suntem in floarea varstei, nu putem? Ar trebui sa ne acceptam asa cum suntem, suntem frumoase, si barbatii trebuie sa inteleaga ca femeile sunt diferite intre ele, diferite forme, diferite greutati si diferite moduri de gandire. Sunt femei puternice, care stiu ce vor de la viata si barbatii intotdeauna fug de ele, probabil de aceea multe femei puternice raman singure pentru tot restul vietii. Sunt femei materialiste, care ar fi dispuse sa faca orice pentru a primi ceea ce isi doresc. Si femei slabe dar nu as vrea sa le numesc asa deoarece aceste femei nu se cunosc inca pe ele insele. Nu exista femei slabe, timide, crispate sau frustrate, exista femei care nu au inca de incredere in ele si nu stiu ce ar putea sa realizeze prin farmecul lor indiferent daca lumea le conisdera frumoase sau urate. Nu au inca sprijunul cuiva care sa stie sa ii arate cum sa fie femeia aceea independenta si puternica. Consider ca o atitudine puternica poate inchide multe guri rele. 

Cred ca un mic exercitiu cred ca ar ajuta pe oricine si indiferent de ce varsta ar avea. Dimineata sau cand aveti timp liber, rezervati-va 10 minute, jumatate de ora pentru a va admira. Uitati-va ce ochi frumosi aveti si ganditi-va cate lucruri frumoase puteti vedea cu acei ochi minunati. Ganditi-va ca un orb trebuie sa traiasca toata viata in intuneric fara a sti macar o clipa cum arata un rasarit de soare, cum arata marea, cum arata florile inflorite vara, cum arata doi indragostiti sau pur si simplu cum arata fiintele pe care el in mintea lui le schiteaza ca fiind pasari si ii ofera un sunet mirific in fiecare dimineata de vara pentru tot restul vietii. Admirati-va nasul, ganditi-va cate lucruri minunate puteti face cu simtul olfactiv, cate parfumuri florale, mancaruri sau adieri putem simti. Admirati-va urechile, bucurati-va ca puteti auzi cantecul greierilor in miez de noapte, cantecul colindelor iarna , sfaraitul lemnelor, rasul copiilor chiar si agitatia orasului din timpul zilei. Admirati-va buzele, ce lucru frumos, cu ele iti poti intipari in minte primul sarut, iti poti saruta parintii chiar degetelul celui mic atunci cand se loveste si crede ca tot ce are nevoie pentru a ii trece bubita este un simplu pupic de la mami.

Priviti-va in oglinda mainile si picioarele, ganditi-va ca altii nu sunt la fel de norocosi precum sunteti voi. Sunteti sanatosi, puteti munci si impartasi zilnic fericire in jurul vostru. Am citit undeva cum ca "Nimanui nu ii pasa daca esti trist,asa k ai putea la fel de bine sa fii fericit". Zambeste si fii fericit/a indiferent daca este soare, daca ploua sau daca lucrurile nu merg asa cum te asteptati, cu siguranta cel de sus are planuri marete pentru tine.

Bucurate de fiecare zi, fa ce nu ai reusit sa faci pana acum, calatoreste, iubeste, razi nebuneste, plangi necontrolat, este timpul sa lasi grijile acasa, imediat cum iesi pe usa casei sa fii cu totul o alta persoana. Priveste in urma, gandeste-te si pune pe o foaie de hartie ce ai vrea sa faci si nu ai facut, avem o singura viata si trebuie traita la maxim. Mama mereu mi-a spus , ia acum si traieste-ti viata cat esti tanara, ca nu ai mai multe vieti, una sa o traiesti, una sa o dormi, una sa o chinui, una sa iubesti , una sa o muncesti si asa mai departe. Bucurate de ceea ce ti se ofera si nu spera la mai mult. Aduti aminte de copilarie cand o simpla caramea ne facea fericiti iar la a doua caramea ajungeam sa consideram sa credem ca toata lumea este a noastra.

Ia-ti in brate sotul si uita de grijile si problemele pe care le aveti, adu-ti aminte ce v-a adus impreuna, de ce il iubesti si de ce inca mai esti cu el, daca aveti si copii este cu atat mai bine, rodul iubirii voastre, motivul ce va face in fiecare zi sa va continuati drumul inceput unul alaturi de altul. I-ai in brate si fii fericit/a , adu-ti aminte ca viata omului este trecatoare si nimeni nu s-a nascut inca sa conduca lumea, fiecare om are sfarsitul lui pe acest pamant.Zi-le cat de mult ii iubesti, maine s-ar putea sa nu mai ai aceasta ocazie.

Apreciaza fiecare gest al unei persoane de langa tine, fie ca e parinte, copil sau un strain, de la o cedare de loc, la un zambet pe strada, fii fericit/a si bucurate pentru ceea ce aste azi. Maine s-ar putea sa nu mai fii!

Si de incheiere o mica povata :

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.