Intrebari.....

Eram ieri in drum spre casa si imi treceau o groaza de intrebari prin cap.
Nu ma mira deoarece cum exista omul care aduce ploaia trebuie sa existe si cineva care pune foarte multe intrebari, cateodata chiar inutile si enervante.
Dar cum nu sunt vreo infumurata, pot spune ca a pune multe intrebari inseamna, cateodata, a sti mai multe.
Si cum stateam eu pe scaunelul meu in metrou, ca acolo ramasesem, apare prima intrebare :

I: Cand este un copil cel mai fericit?
R: Cand ii dai bomboane
I:  Cand este un copil trist?
R: Dupa ce i s-au terminat bomboanele, banii de bomboane sau parintii nu ii iau bomboane sau jucarii
Astea ar fi primele intrebari care s-au intrezarit la orizont.
In timp ce stateam si ma gandeam la ce cumparaturi am facut si cu cati bani, imi sare prin minte alta intrebare :

I: Cand este un adult fericit?
R: In ziua de salariu.
I: Cand este un adult trist?
R: Dupa ce imparte banii si constata ca iar a muncit degeaba ca tot nu-i ajung.
Tin minte ca atunci cand eram mica vroiam sa muncesc, sa am banii mei, sa imi cumpar cat mai multe bomboane, dulciuri si sa nu imi lipseasca niciodata nimic (in materie de dulciuri, evident).
Stiu ca in prima mea zi de salariu, pentru ca nu am putut sa stau prea mult pe acasa dupa ce am intrat la facultate, faceam lucru la domiciliu si eram cu ochii in calculator cat si cand vroiam eu, aveam 5 mil. pe luna si puteam sa mii iau in cate transe si cand vroiam. Ce sa mai....jobul perfect.
Tin minte ca la o saptamana am fost sa imi iau o parte din ei (1.200.000), eram cea mai fericita, parca toata lumea era a mea. Ma uitam la ei si nu imi venea sa cred ca erau primii mei bani insa nimeni nu mi-a spus ca nu pot sa traiesti cu banii astia. credeam ca o sa imi pot cumpara multe lucruri si o sa pot sa o ajut pe mama. Eram asa de naiva incat credeam ca si orice zboara se mananca.

Acum dupa ceva timp, imi doresc sa fiu mica si sa mai pierd timpul pe la cursurile de engleza, croitorie, informatica, dansuri, sa ies cu prietenii si sa ma zbengui de dimineata pana seara, fara sa imi pese daca trebuie sa ma duc la scoala sau la munca a doua zi, fara sa stiu rostul banilor (eram fericita daca aveam cate o moneda in fiecare mana, nu conta ca hariile erau mai mari, valoric vorbind), fara sa stiu ce sunt alea datorii, intretinere, lumina, cablu, rate la banci sau ce este moda.
Imi e dor sa plec de acasa atunci cand e mama la serviciu, sa rad, sa alerg, sa mananc acadele fara sa imi intre lumea la idei ca "sug" sau alte ganduri de genul asta.
Imi vreau copilaria inapoi, vreau vremurile in care cuvintele erau cuvinte cu un sens lor bun si nu vulgar, unde "a regula" insemna "a te aranga", nu a f**e, unde "a suge" era folosit la bomboane, la mopuri etc. si nu altceva.

Vreau timpurile in care radeam si chicoteam.
Vreau zilele de luni atunci cand ma ducea mami la gradi si aveam jucarii, televizor si dulciuri la discretie. Unde somnul de dupa-amiaza nu era niciodata discutabil, unde desertul dupa masa intotdeauna era negociat si mancarea era intotdeauna in portie dubla daca terminai primul de mancat.
Vreau serile in care imparteam un pat cu prietena mea cea mai buna de la gradi, Olguta. Seri in care povestile spuse inainte de culcare nu reuseau sa pacaleasca un copil neastamparat.
Nnoptile in care stateam treaza pana la epuizarea tuturor subiectelor de dicutie, noptile in care ma jucam cu degetele "pe" luna si cand nu aveam somn si randeam alaturi de un dormitor intreg de copii.

Vreau vremurile in care inca se mai cerea prietenia, ne tineam de mana fara sa ne gandim la sex sau fel de fel de pozitii, la timpurile inca ne impartaseam secrete si ne trimiteam biletele in timpul orelor.
Imi vreau jucariile inapoi si jocurile dn fata blocului "de'a v-ati-ascunselea", "gardiana 10", "1,2,3 la perete stai", "flori-fete si baieti" si multe multe alte jocuri.
Este ciudat cum jumatate din viata vrei sa treaca mai repede iar cealalta jumatate o pierzi regretand timpul trecut, cum ai fi vrut sa ai mai mult timp pentru a mirosi florile, pentru a te intinde dimineata in pat, pentru a te bucura de fiecare fulg de nea sau fiecare raza de soare, de fiecare cadou nesemnificativ sau de fiecare gest. Toate astea trebuiesc facute la timpul lor si nu atunci cand ai dureri de spate, ai probleme cu vederea, cu simpturile si esti deja mult prea trecut prin viata si morocanos sa te mai bucure ceva.
Zilele trecute citeam o demisie si mi se pare cea mai reusita dintre toate...este pacat doar ca nu poate fi pusa si in aplicatie :


"Subsemnatul... va aduc la cunostinta demisia irevocabila de a
demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag
si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si

indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand  trec oameni maturi si importanti spre serviciu si sa nu-mi pese de  stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma
intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat
banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in  mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri
stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie
gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit
mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si
purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi,
droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de
mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care
isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?"